Impactul psihologic al obezitatii in randul copiilor si adolescentilor
Pe întregul Mapamond, obezitatea a atins proporții de pandemie, generând o povară fără precedent în domeniile sănătății, financiar și social atât în rândul adulților, cât și în rândul copiilor și adolescenților.
Alimentaţia defectuoasă, lipsa activităţii fizice, somnul deficitar, mâncatul la televizor și cu mişcări de masticaţie reduse sunt câteva dinte motivele obezității la copii. Însă acestora li se adaugă și altele, la fel de importante: de la lipsa afecțiunii și prea puțin timp de calitate petrecut în familie până la disfuncţionalități în cuplu și stima de sine scăzută a copilului.
Studiile făcute au arătat că nu alăptatul în sine este important, ci contactul dintre cei doi. „O mamă «absentă», anxioasă, grăbită, depresivă, transmite bebeluşului starea de nesiguranţă. El plânge, iar mama suplimentează hrana. În realitate, lui îi lipseşte siguranţa, afecţiunea. În creier se află centrul de comandă pentru sete, foame, etc. Prin hrănire fără foame, creierul este setat ca la emoţii, să apeleze la hrană. În acest fel, «preparăm» adolescentul şi adultul care se hrăneşte la orice emoţie negestionată”, explică psiholog psihoterapeut integrativ Maria Verdi.
Pe lângă bolile netransmisibile asociate excesului de greutate precum bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, etc., obezitatea este frecvent însoțită și de problemele psihologice. Deseori persoanele obeze sunt stigmatizate, în special copiii și adolescenții. În acest context, depresia și scăderea stimei de sine pot influența calitatea vieții acestora precum și sănătatea mintală. În majoritatea cazurilor, copiii și adolescenții supraponderali și obezi sunt victimele discriminării și a reproșurilor din partea colegilor, educatorilor sau a părinţilor. Astfel, se impune necesitatea unor acțiuni eficiente pentru a reduce consecințele psihice ale obezității în rândul copiilor și adolescenților.
Pe lângă riscurile medicale, obezitatea poate genera și consecințe psihice în rândul copiilor și ado-lescenților precum depresia, dereglările psihoemoționale, comportamentul periculos (suicidul, violența, consumul de alcool etc.). Deprecierea venită din partea colegilor, profesorilor și părinților contribuie în mod acerb la scăderea stimei față de persoana sa, insatisfacție, frustrare și în cele din urmă autorespingere. În general, obezitatea la copii se manifestă prin lipsa interactivității sociale și mintale.
Copiii și adolescenții afectați de obezitate se simt inferiori în relațiile sociale, incapabili să mențină relațiile cu prietenii și să aibă interese comune precum practicarea unui tip de sport. Astfel, sentimentul izolării atunci când nu este ales de către colegii săi pentru anumite distracții descurajează copiii obezi să devină mai activi din punct de vedere fizic.
În consecinta, copiii și adolescenții cu obezitate pot deveni victimele stigmatizării. Stigmatizarea din cauza greutății corporale apare în toate formele: verbal (insulte, ridiculizări, tachinări directe sau indirecte); fi zic (atingeri, ciupituri, etc.). De asemenea, stigmatizarea se poate manifesta și subtil în următoarele cazuri: scaune prea mici în locuri publice, magazine care nu au haine pe măsură, clinici care nu au echipamente corespunzătoare, etc. În ultimele decenii, au fost întreprinse un număr considerabil de cercetări asupra agresivității în rândul persoanelor suferinde de obezitate. Agresivitatea poate fi considerată drept o caracteristică a acelor forme de comportament efectuate cu intenția de a face rău, de a cauza prejudiciu unei alte persoane. Astfel, unele studii internaționale demon-strează că copiii și adolescenții cu supraponderabilitate și obezitate sunt expuși la un risc sporit de a adopta un comportament agresiv în comparație cu cei normoponderali. De cele mai multe ori, comportamentul agresiv este alimentat de anumiți factori dintre care: tachinările, amenințările, respingerea venite din partea colegilor, etc.Important de menționat, studiile în domeniu demonstrează că discriminarea pe fondul obezităţii apare de timpuriu. Din pacate aceasta discriminare este facuta chiar si de catre membri familiei persoanei suproponderale sau obeze, ceea ce face si mai greu de suportat conditia existenta.
Manifestările depresiei în comportamentul copiilor și adolescenților suferinzi de obezitate nu sunt rare. Deseori acestea sunt ascunse și trecute cu vederea. Astfel, rezultatele a 15 studii arată că obezitatea crește cu 55 % riscul de depresie. De asemenea, Institutul pentru Sănătate Mintală a demonstrat că unul din patru cazuri de obezitate este asociat cu tulburări anxioase. Acest fapt se datorează inducerii nemulțumirii față de propriul corp și scăderii respectului de sine. De asemenea, problemele legate de performanța școlară sau cele cu colegii și profesorii generează teama de școală, abandonul și în cele din urmă gândurile și tentativele de suicid. Cercetările în domeniu demonstrează că obezitatea afectează și performanțele școlare ale copiilor și adolescenților. Astfel, în studiul “Childhood over-weight and elementary school outcomes”, realizat în anul 2006 se arată că excesul de greutate apare de la o vârstă fragedă, prevalența obezității crescând de la 9 % în primii ani de grădiniță de la vârsta de 5 ani pânăla 17 % la vârsta de 8 ani.
Acest fenomen se manifestăîn special la fete și mai puțin la băieți, acestea având rezultate mai slabe la anumite materii precum matematica sau citirea. La băieții supraponderali sa observat un absenteism mai mare de la școală. Încât supraponderabilitatea și obezitatea generează consecințe psihice în rândul copiilor și adolescenților este necesar a întreprinde un șir de măsuri. Astfel, un rol fundamental este deținut de către părinți. În acest context se propun următoarele. În primul rând, părinții trebuie să accepte și să susțină copilul indiferent de greutatea lui. Sentimentele și atitudinea copiilor față de propria persoană sunt adesea bazate pe sentimentele părinților. Copiii și ad-olescenții suferinzi de obezitate au nevoie de suportul, acceptarea și încurajarea părinților. Pentru a exclude discuțiile aprinse despre excesul de greutate al copiilor care nu aduc rezultate pozitive, este necesar ca părinții să ofere copiilor un mediu emoţional stabil, mai puţin focusat asupra greutăţii şi a numărului de kilograme de pe cântar, ci orientat către starea de sănătate. În locul folosirii nemulțumirii asupra aspectului fizic drept tehnică de motivație
Părinții ar trebui să ajute copiii să-și dezvolte o relație potrivită cu corpul lor. Se recomandă crearea unui mediu prietenos în familie orientat către un consum zilnic de fructe și legume și reducerea aportului de produse alimentare cu conținut sporit de sare, zahăr și grăsimi.
Este necesar ca părinții să încurajeze copiii să practice activitate fizică. Copiii și adolescenții obezi pot practica dansul, înotul, mersul cu bicicleta, plimbarea împreună cu membrii familiei lor, etc. Implicarea părinților poate ajuta copiii să reducă activitățile sedentare precum jocurile video, privitul televizorului etc.
1. Cernelov O., Suveica L.,“Consecintele psihice generate de obezitate in randul copiilor si adolescentilor” Revista de MedicinăŞcolarăşi Universitară, Vol III, Nr. 4, octombrie 2016.
2. https://smartandhappychild.ro/obezitatea-la-copii-semn-al-insecuritatii-afective
