ADHD!
AD sau HD?
Generalitati....partea I.
Deficitul de atentie insotit de tulburarea de hiperkinetica (ADHD) nu este ceva nou: a fost descris pentru prima oara cu aproape 100 de ani in urma.
Se presupune ca disfunctia care determina ADHD e datorata unui dezechilibru al neurotransmitatorilor chimici din creier, noradrenalina si dopamina. Acest dezechilibru se regaseste mai ales in acele parti ale creierului care sunt responsabile de automonitorizarea si infranarea comportamentelor nepotrivite.
ADHD se prezinta in doua moduri: printr-o purtare impulsiva, lipsita de automotivatie ( denumita comportament hiperactiv-impulsiv) si prin probleme de atentie, ale memoriei de scurta durata si de invatare ( deficit de atentie-probleme de invatare). Un copil poate sa manifeste doar una dintre aceste caracteristici, dar majoritatea au simptome din amandoua.
Factorii ce tin de mediul in care creste copilul nu cauzeaza ADHD, dar influenteaza severitatea simptomelor si rezultatul la care se ajunge.
ADHD este o afectiune ereditara. Majoritatea copiilor care sufera de aceasta boala au o ruda apropiata ( de regula de sex masculin) afectata intr-o anumita masura de aceeasi problema.
ADHD este o afectiune pe termen lung care afecteaza invatarea si comportamentul, in special in anii de scoala.
ADHD este o problema a "baietilor". baietii sunt de sase ori mai predispusi decat fetele. Multe fete insa raman nediagnosticate, pentru ca prin natura lor tind sa fie mai ascultatoare si mai tacute decat baietii, insa ele au probabilitatea sa aiba rezultate scolare slabe.
Copilul hiperactiv manifesta impulsivitate si incapacitate de autocontrol, se grabeste in timpul activitatilor, revine cu greu la activitate dupa pauza, este galagios, se agita, striga in clasa, nu verifica tema inainte de a o inmana.
Deficitul de atentie afecteaza organizarea, inceperea lucrului, capacitatea de ascultare si concentrare, munca sustinuta si memoria pe termen scurt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu